“Jurnal”

“Orasul se teme de mine…

I-am vazut adevarata fata!

Strazile sunt doar niste jgheaburi extinse…si sunt pline de sange…

Iar cand scurgerile dau pe afara, toti viermii se vor inneca…

Iar mizeria acumulata de sexul si crimele lor o sa ii copleseasca, iar toate tarfele si deontologii or sa priveasca ingroziti si or sa strige “Salvati-ne!”.

Iar eu am sa soptesc…”Nu!”

Acum toata lumea sta pe margine si se uita in iad.

Toti parvenitii, intelectualii si lingusitorii aia, dintr-o data nu mai pot spune nimic…brusc nimeni nu mai stie ce sa mai spuna.

Sub mine, orasul asta ingrozitor, striga ca un abator de copii handicapati…iar noaptea duhneste de preacurvire, depravare si constiinte patate.

In seara asta am murit.

Cineva stie de ce.

Cineva stie!

Si merge pe strada printre gandaci umani si incearca sa se simta o persoana normala.

Ma simt putin deprimat.

In curand va fi un razboi.

Milioane de ganduri vor pieri bolnave si in mizerie…dar de ce conteaza moartea unora din atat de multe??

Pentru ca exista bine si rau, iar raul trebuie pedepsit.

De acum, nici macar in fata Armagedonului nu voi face compromisuri.

Mintea ta bantuie prin locuri intunecate…nu te mira ca iti ascund ce e mai rau…e doar un efort sa te protejez.

E noapte…pe drum ma abordeaza o curva…”Vrei?? 50 de lei si ti-o sug bine de tot…”…imaginatia ma sperie pentru cateva secunde…

Nascut in 1991…ingropat pe ploaie primavaratica…

Ucis!

Asa se intampla…numai inamicii iti mai aduc trandafiri caci prietenii nu mai au timp.

Vieti violente care se termina violent.

Oamenii au o fire salbatica. Oricat de mult ai incerca sa o maschezi, s-o ascunzi, eu tot am sa vad adevarata fata a societatii.

Acum aleg sa fie o parodie! O gluma.

Nu stiu ce te mai stimuleaza.

Stii cum toate pe lume isi au rostul lor…in afara de oameni…

Tu esti singura mea legatura cu lumea.

Nu mai vrei responsabilitatea asta.

Si toti imi zic: “Nu iti face griji…o sa se intoarca!”

Macar am o inima care sa fie franta.

Aleea era rece, parasita.

Lucrurile erau exact acolo unde si cum le lasasem.

Acum sunt eu.

Fara frica si slabiciuni…sau dorinta.

In capatul aleei am auzit o femeie tipand.

Prima nota bolborosita a corului de noapte al orasului.

Odata ce un barbat vede partea intunecata, nu-i mai poate intoarce spatele niciodata.

Nu se mai poate preface, asa cum faci tu…

Tot ce mai ramasese din Cristi, a murit.

De atunci nu mai exista decat Eko.

Sper ca lumea sa supravietuiasca atat cat jurnalul asta sa ajunga la tine.

Imi traiesc viata fara compromis si pasesc in umbra fara plangeri sau regrete.

Nu poti sa-mi spui cum se termina sa nu ne mai deranjam?

Stiu doar ca se termina cu tine plangand.

In seara asta am murit.

Cineva stie de ce.

Cineva stie!”

Caminist…

Da, trebuie sa recunosc! E foarte interesant sa stai in camin. Te invata o groaza de treburi importante, cum ar fi ca si painea mai veche e buna si nu trebuie aruncata, ca totusi tine de foame…iar atunci cand simti foamea-n glanda bagi in tine orice.
Depinde de camin aici, dar pana la urma te obisnuiesti si cu gandacii si restul “taratoarelor” din camera si intr-un final totul intra in viata de zi cu zi. Aici o sa realizezi ca o groaza de lucruri de care iti era tarseala sa le faci acasa, acum nu mai ai nici o problema cu ele…
Concur:
Daca n-are mucegai , inca e bun! Iar daca incepe sa miste, eh…atunci ar fi cazul sa-ti pui anumite intrebari…
Cand incepe facultatea incepi sa te gandesti “Oare ce fel de oameni o sa fie colegii mei de camera?”. Acuma depinde de norocul tau. Eu unul, am avut norocul sa stau in camera cu unii in acelasi an cu mine care oarecum ii pot numi normali [dar nu in totalitate]. Cu vecinii de palier este ceva mai greu, cel putin pana te obisnuiesti cu piticii fiecaruia. Cel mai nasol e atunci cand tu vrei sa dormi si se mai trezeste cate un paliu sa dea maneaua la blana si il auzi cum tropaie prin camera. Atunci incepe distractia! Mai naspa e cand vecinul de camera are o chitara electrica si incepe in fiecare seara pe la 11:30 sa cante “Desteapta-te romane” cu boxele la maxim…deh, acuma nimeni nu-i perfect.
Partea frumoasa a lucrurilor incepe abia dimineata, cand realizezi ca s-a gasit cate un prost sa borasca pe juma de hol si tu vrei sa te duci la baie…ajungi acolo si iti aduci aminte ca la betie nu prea ai tinta, iar femeia de servici vine deabia pe la 12 sa curete prin baie. Partea proasta e daca o patesti asa in weekend pana Luni dimineata nici dracu nu vine sa dea cu matura si atunci te gandesti: ” Pentru ce pula mea platim toti cand proasta are 2 zile libere pe saptamana si alea exact in weekend cand se dau petrecerile in camin?”. Acuma ce sa-i faci…doar ea e o doamna!?!
Totusi, la inceputul weekend-ului, e misto! Atunci se trimit pachetele de acasa, te duci le ridici, le ascunzi sub haine si te furisezi cu ele pana in camera fara sa te vada careva, pentru ca e posibil ca mancarea ta sa fie mai buna ca a lor si…
Cu igiena nu se sta prea bine [cel putin nu in caminul meu]. Daca am chef sa fac dush , am 100% 1-2 dus-uri libere din 3. Rar e apa pe jos, dar in rest sunt haine la uscat. Ciudat…oricum la WC-uri este o adevarata aventura, mai ales daca se gasesc 2 deodata, fiecare vrand sa-si ascunda rezonanta stomacului iar dupa 2-3 minute incepe sa te deranjeze mirosul vecinului de buda, care daca ai ghinion a fost ala de-a borat aseara iar acuma si-a gasit alta cale pentru a elimina pachetelul de acasa.
Dar nici o seara nu este full, pana nu te trezesti pe la 10, 11 cu cate un pumn, care observi ca este administrat in fiecare usa de pe palier. Iesi sa-i spui ceva de mortii masii si dispare. Inchizi usa si te trezesti cu urmatorul. Pana la urma ii inveti “programul” iar cand urmeaza usa ta , deschizi rapid si zbieri cat de tare poti la el. E foarte misto sa vezi prostu cum se sperie si o ia la fuga. Distractiv pana a 2-a seara cand realizezi ca atat de imbecil e, incat a uitat de seara precedenta care e usa ta si, normal, iar te trezesti cu dobitocu’ la usa. Si tot asa…
In rest [momentan] nu prea mai am de ce sa ma plang, dar daca mai apar noutati, promit ca o sa revin…

Cu Dumnezeu inainte!

Ma plimbam ca un idiot prin FaceBook din pagina in pagina cand…ce sa vezi…am gasit o postare, respectiv un link ce spune clar si concis despre romanul de rand…

Drept urmare, Blibia e scrisa de Arghezi si popa fura…Iisus a fost jefuit, autorul e strain defapt, popii sunt incompetenti, Eminescu a facut coalitie cu Creanga si dupa pomana lu mama de 7 ani, neauzind “Zamfira”, ai dracu daca au mai intrat in biserica…

Drept urmare, efectul de oaie se resimte…

Dumnezeu ajuta, dar nu da IQ de pomana.

Mai poate cineva sa contrazica oamenii??

Atentie, sa licheste usili!

Obsedant…

Printre targuieli inocente si trafic de “ciunga”, am descoperit ca e mai greu decat pare…

Intrebari curg agale printre sinapse, intrebari care nu vor primi vreodata raspuns, intrebari care nu vor fi puse vreodata, intrebari esentiale, oarecum indispensabile, intrebari si dileme…

Metroul vajaie inopinat in timp ce naivele lupte pentru trofeul promis se incing precum un soare cu dinti cariati intr-o dimineata de primavara oarecare…

Cu atingeri de matase, tachinam simturi ale caror cai nu le stiam pana acum…pana cand priviri inofensive si remarci usor subiective au izbit “iazul fiintei” ca o pereche de nuferi proaspeti in asteptarea unui flutur` cald.

Zambete si chicoteli zboara haotic primprejur…mici lupte pentru dominatie isi fac loc si aprind cel putin un spirit…care in febra pasiunii momentului face gafe de panica…un feeling divin provoaca impulsurile neuronale sa intre in coliziune…

Se incheie totul la limita nesimtirii printre fete efemere…

Ramane linistea apasatoare si o amintire vaga de parfum…restul e o poezie soptita suav printre priviri ferme si calde…

O creatie delirica…

Daca aveti copii, explicati-le astea:

Ganduri nespuse…

Inceput de octombrie, inceput de ganduri… Esti cu doua randuri mai jos…esti superba!

Cu o mana pe frunte, un creion in cealalta, desenand ceva, nu stiu ce, sunt prea captivat de tine sa pot sa observ…esti ca un arhanghel in universul meu pagan si trist.

Iti vad iar chipul perfect cand iti aranjezi parul, simt ca inebunesc, lesin, ma agit…ma indragostesc.

Cred ca esti un vis, doar un vis, singurul meu vis.

Ramai, totusi, in lumea ta, nu observi pe nimeni, nu ma observi pe mine, sa-mi zambesti, sa ma privesti macar… misterul tau ma prinde, ma atrage, esti un cocon de matase.

Pari plictisita…reflectezi la trecut…dasenul tau ramane doar o mazgaleala, hasurezi. Simt ca imi intri in fiecare gand, fiecare idee, fiecare centimetru din fiinta mea…

Ma obsedezi si ma inspaimanta gandul asta, ma ridica, plutesc intr-o mare de
trairi, de suflete, de… tine.

Orice faci ma limiteaza, ma omoara, imi aduce euforie, Doamne, cat esti de frumoasa, de perfecta.

Prietena ta se uita spre mine… Cred ca a observat ca te tot privesc de mai bine de o ora. Incerc sa ma ascund, dar deja nu imi mai pasa.

Te vreau si asta e singurul gand pe care il mai am, singura dorinta…as vrea…
As vrea sa fim doar noi…sa ascultam intunericul.

Parca-l vad…

Il  vezi?

E chiar acolo, rade spre noi cu ochi de stele. Intinde mana, atinge-l. Lasa-l sa-si contureze prezenta prin umbre diafane, sa-ti impaienjeneasca vederea.

Invata sa privesti cu sufletul. Cenusa trecutului arunc-o in imensitatea lui coplesitoare, las-o sa se piarda in el. Pierde-te in el…

© Addy Phill

Din nou cu dedicatie…

Asta e pentru mine, pentru tine, inca o data pentru mine, pentru ca nu te cunosc, pentru ca nu ma cunosti, pentru ca iubesc, pentru ca iubesti, pentru ca ma iubesti, pentru ca ma domini, pentru ca ma folosesti, pentru ca te folosesc, pentru ca e vina ta, pentru ca e vina mea, pentru ca e vina noastra, pentru ca eu calatoresc, pentru ca tu nu vii cu mine, pentru ca m-ai ales, pentru ca te-am ales, pentru ca ne-am ales, pentru ca…pentru ca avem nevoie unul de altul, pentru ca esti asa cum esti, pentru ca sunt asa cum sunt, pentru ca e rau, pentru ca e bine, pentru ca e Dostoievsky, pentru ca am motive, pentru ca avem motive, pentru ca trebuie, sau nu, pentru ca ultima data nu a fost minunat, pentru ca de data asta va fi, pentru ca ne leaga ceva, pentru ca sunt special, pentru ca esti speciala, inca o data sunt special, pentru ca sunt pe cale sa ma sting, pentru ca stii sa ma aprinzi, pentru ca ma aprinzi fara sa vrei, pentru ca habar nu am, pentru ca habar nu ai, pentru ca te vreau, pentru ca poate ma vrei, pentru ca nu stii ce va urma, pentru ca nu stiu nici eu, pentru ca imi e dor, pentru ca iti e dor, pentru ca ma ridici atunci cand cad, pentru ca te prind din cadere, pentru ca nu ai motive sa ma urasti, pentru ca nu ti-am dat motive sa ma iubesti, pentru ca astept un semn, pentru ca astepti un semn, pentru ca ai raspuns cand te-am chemat, pentru ca am raspuns cand m-ai chemat, pentru ca ne iubim chiar daca nu stim asta inca, pentru toate defectele mele, pentru toate defectele tale, pentru aspiratia la perfectiune, pentru stelele mele, pentru stelele tale, pentru stelele noastre, pentru paharul inchinat tie, pentru paharul inchinat mie, pentru gandul dinaintea somnului, pentru ca altfel nu se poate, pentru ca inainte era mai bine, pentru ca e mai bine acum, pentru prieteni, pentru ce ai vrea sa fiu, pentru ce as vrea sa fi, pentru ce vrei de la mine, pentru ce vreau de la tine, pentru generatia mea, pentru generatia ta, pentru fiecare obstacol care ne desparte, pentru mine, pentru tine, pentru dragoste, pentru un cuplu, pentru un tot unitar, PENTRU NOI!…pentru…